O salată ca în cartea de poezii

Răsfoind cărți pentru copii în Cărturești, în căutarea a ceva noutăți, am dat peste „Greta și rețetele ei” de Simona Epure, o carte splendidă de rețete scrise sub forma unor poezii pentru copii, la un preț foarte bun – 11,90 lei. Și pentru că amândoi băieții răspund cu entuziasm când e vorba să mă ajute ceva la bucătărie, am zis că ar fi o surpriză plăcută pentru ei. Însă, nu a fost plăcută numai pentru ei: nu mă așteptam să îmi placă și mie atât de mult. 🙂 Iar pentru că le-am promis că vom face o rețetă din ea, înainte de somnul de amiază, am gătit poezia „Salată asortată”: Titus a rupt salata, în timp ce Dominic ne-a ajutat… stând cuminte.

salata asortata 1

Ceea ce face farmecul acestor rețete e faptul că sunt puse în versuri. Așadar, un mare plus pentru copii. Recunosc, deocamdată pot număra pe degete cărțile de poezii pentru cei mici din biblioteca familiei noastre, dar în curând vom „remedia” problema și vom reveni asupra subiectului. 🙂

salata reteta

Lecturând într-o seară cele 30 și ceva de pagini desenate și fine ale cărții (că îți vine să o tot ții în mână!), am urmărit și gramajele indicate în poeziile-rețete – întrebarea era dacă se putea sau nu găti o rețetă urmând indicațiile date. Și, bucurie mare!, am constatat că da!, se poate.

salata impreuna

Pentru că de mic copil îmi plăcea să stau pe lângă mama, la bucătărie, mai ales când era vorba de prăjituri, mi-am dorit dintotdeauna să îi învăț pe copiii mei câteva rețete ușoare, care le vor fi de folos, poate, cândva. Toate rețetele din carte mi se par accesibile, în sensul în care copilul poate lua parte efectiv la prepararea rețetei. Așadar, dincolo de ideea de responsabilizare a copilul, simplul fapt că mânuțele lui proprii fac ceva de mâncare pentru toată familia – colosal! vă dați seama?! 🙂 – îi dă aripi.

salata gata

greta si retetele eiAșadar, noi, bucătarii familiei, alături de degustătorul principal, tata – și ce mai înfuleca, și ce se mai minuna el de bucătăreală spre încântarea băiatului 🙂 – recomandăm cu tot dragul volumul apărut anul acesta la Editura Galaxia Copiilor, „Greta și rețetele ei. Rețete în versete” de Simona Epure cu ilustrații minunate de Georgiana Chițac. O să mai spun că de Simona Epure – care chiar a făcut o treabă frumoasă cu volumul ăsta – la aceeași editură a mai apărut și „Coșul cu pisici. Poezii pentru cei mici” cu ilustrații de Eleni Anca Oprescu.

Să vă fie numai de bine!

Odisea operației de polipi

La începutul lunii august, anul acesta, eram în Cluj, cu băiatul nostru cel mare, și, între alte analize, doamna doctor pediatru ne-a făcut trimitere la ORL. Încă dinainte să împlinească 2 ani, ni s-a spus că va trebui neapărat operat, dar când va mai crește. În ultimul timp, parcă nici noaptea nu se mai putea odihni din această cauză. Domnul dr. Mihuț Gheorghe de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj ne-a confirmat ceea ce și în Arad ni s-a comunicat de mai multe ori: copilul va trebui neapărat operat cât mai curând.

Ne-am prezentat în ziua în care am fost programați dimineața la ora 8 la spital, cu copilul nemâncat, ni s-au întocmit actele de internare și am așteptat în salon. La 11  a venit o doamnă asistentă și i-a pus picături în nas. După 20 minute a venit o doamnă infirmieră cu un cărucior mic după el în salon și l-a dus în sala de operație. La 12 era deja în salon. L-au adus treaz, dar imediat ce l-am întins pe pat a adormit. După aproximativ jumătate de oră s-a trezit, puțin speriat, și a cerut apă, apoi a adormit din nou. Până la ora 17, s-a mai trezit o singură dată, a răsfoit câteva minute o carte, apoi l-a biruit iar somnul. După aproximativ patru ore de la momentul în care a fost operat, pe copil l-a consultat din nou domnul doctor. Pentru că nu prezenta risc de hemoragie și copilul era bine, am plecat acasă, nu înainte de a ni se da câteva indicații:

  • în cazul în care copilul se va plânge de durere ori va face febră ușoară în primele 48 de ore de la intervenție, să îi dăm Novocalmin ori Paracetamol (în nici un caz Nurofen în primele 3 zile – crește riscul de hemoragie)
  • baie doar de a doua zi și nu fierbinte
  • nu mâncăruri fierbinți ori picante, nu înghețată, nu băuturi carbogazoase, nu citrice
  • copilul ferit de colectivitate 3-5 zile
  • copilul să nu facă efort o perioadă de două săptămâni de la data intervenției

Ca un gând de final, am vrut doar să spun că am rămas plăcut surprinși atât de personalul medical, cât și de cel auxiliar, în toată această odisee a polipilor. Și asta s-a văzut în primul rând în reacția copilului care povestește cu încântare de domnul doctor, de cum i-a spus că nu trebuie să plângă, altfel nu poate vedea nimic din cauza lacrimilor.

Nu în ultimul rând, dacă tot avem parte de zile ploioase, vă las cu o emisiune care l-a avut ca invitat pe domnul doctor Mihuț Gheorghe, un profesionist al meseriei sale, un om deosebit.

Zi bună!

 

Păstrând aroma bucuriilor simple

Menta

Nu doar cafeaua poate crea dependență, ci și o limonadă bună, aromată cu mentă 🙂 și pentru că aseară am primit un bol plin cu mentă proaspătă, am tocat-o și am pus-o la păstrare într-o pungă pentru la iarnă.

Menta tocata

Dacă ar fi să scriu o rețetă aproximativă, ar arăta așa:

1 cană suc proaspăt stors de lămâie

5 linguri miere de albine

o mână de mentă

2 litri de apă plată

Desigur că rețeta nu e standard, se poate varia (în loc de lămâi doar să se stoarcă și portocale ori grapefruit; în loc de miere, zahăr ) – fiecare după preferințe.

Menta ziploc

Cert este că lămâile și menta fac casă bună în lupta împotriva răcelilor de sezon.

O toamnă cu sănătate!

Alifie de minune

Pe drept cuvânt nu e deloc exagerare când spun „de minune”. Pentru familia noastră descoperirea acestui unguent preparat în casă chiar a fost o alinare în zile grele. Sunt mai bine de doi ani de când băiețelul nostru mai mare s-a ars apucând o cană de lapte fierbinte. Nu știu să se poată spune în cuvinte durerea noastră din acele zile. Pentru că în acel moment nu aveam Oximed la îndemână, în timp ce apelam la Urgențe, l-am uns pe copil pe față și pe mânuță cu această alifie pe care o aveam în casă. A urmat internarea în spital, două săptămâni chinuitoare, atât pentru el, dar și pentru noi, dar „toate lucrurile au lucrat spre mai binele nostru”.

galbenele

Pentru că ieri am mai preparat încă trei recipiente, mă gândeam să notez aici rețeta folosită:

Ingrediente:

9 linguri de ulei de măsline

1 lingură de ceară solidă

1 lingură de propolis

Uleiuri esențiale: Gălbenele, Mușețel, Lavandă  (Câte 20 picături din fiecare)

Mod de preparare:

Pregătim un ibric cu coadă în care punem uleiul și ceara. Într-o oală punem apă la fiert. Când apa începe să clocotească, punem ibricul deasupra oalei și fierbem la bain-marie timp de trei minute de la momentul de la care ceara s-a topit complet. Adăugăm apoi tinctura de propolis și uleiurile esențiale. Mai lăsăm un minut la foc redus, după care așteptăm câteva momente să se răcorească și o punem într-un recipient.

Cât despre termenul de valabilitate, se poate păstra la rece, până la un an de zile.

Sănătate!

Funky Shoes & Cărtărescu’s Books

De Cărtărescu și de Funky Shoes am auzit prima dată în liceu. 🙂 Cam asta ar fi singura legătură între volumele lui Cărtărescu și pantofii de azi. Sau poate ar mai fi una: culoarea turcoaz. 🙂

funky cartarescu povestiri

Eram de dimineață plecată în oraș și pentru că s-a nimerit să ajung în zona Primăriei, mi-am adus aminte că Funky Shoes e pe aproape și cum sunt în căutarea unor cizme, mă gândeam să intru să văd colecția toamnă – iarnă. Așa am dat peste acești pantofi la reducere și, în drum spre casă, i-am spus soțului de ei. Pentru că nu reușeam nicicum să îl lămuresc de culoare, i-am spus de Orbitorul lui Cărtărescu. 🙂

funky cartarescu poezii

Săptămâna asta am avut parte, așadar, de două bucurii amândoi: el Poezia, singurul volum care îi mai lipsea, iar eu de acești pantofi. Cât despre micul magazin de încălțăminte, îl recomand cu toată căldura. Cu ultima pereche de cizme am trecut șapte ierni 🙂 Cu siguranță mai sunt și alte magazine care vând încălțăminte de piele, dar cred că dincolo de „piele interior și exterior”, pe acești pantofi îi recomandă și croiala deosebită.

funky shoes

Toamnă senină!

Andrea Bocelli despre adolescență

muzica taceriiÎn duminica următoare, doamna Bardi s-a dus să-și viziteze fiul și l-a găsit oarecum schimbat: mai detașat decât de obicei, mai puțin fericit să o vadă. L-a privit cu băgare de seamă și a observat că avea ceva scris pe palme și pe dosul palmelor. I-a luat o mână și  a citit nume: Karl Marx, Mao Zedong, Ho Chi Minh… Ușor speriată doamna s-a simțit îndreptățită să-i ceară fiului o explicație.

Cu aerul serios al adolescenților care se prefac apatici dar în realitate sunt dornici să își exteriorizeze gândurile pentru ca personalitatea lor să triumfe asupra celorlalți, Amos a început să explice că în toate acele prime luni de ședere în Bologna învățase și înțelesese lucruri care până atunci îi fuseseră ascunse cu grijă.

– Voi, tu și tata, a început, sau poate ar fi mai bine să spun noi, suntem burghezi, oameni bogați ori destul de bogați, care trăiesc pe spinarea proletarilor, le exploatează munca și se perindă în piei și bijuterii, își permit o mașină rapidă și toate luxurile din lume. Nu cred că asta e corect.

Mama s-a simțit rănită și de aceea a reacționat energic:

– Să știi că eu mă trezesc dimineața înaintea muncitorilor tatălui tău, muncesc mai mult decât ei, am responsabilități mai mari, griji mai mari și nu suntem chiar așa de bogați cum crezi tu. Și, mai presus de toate, eu și tatăl tău am lucrat întotdeauna cinstit, fără să furăm o liră de la nimeni… Ține minte asta!

Amos a reflectat câteva clipe: mama avea și ea dreptatea ei. O văzuse el însuși cum se trezea dimineața devreme și se întorcea seara târziu, cum lucra fără preget, făcându-și griji pentru toți și toate, totdeauna alături de soțul ei. Dar atunci, unde se găsea adevărul, pe cine trebuia să creadă? Și pentru prima oară în viața lui a simțit încurcătura celui care pretinde că are certitudini pe care le poate arunca în fața semenului, dar nu le găsește, a celui care caută adevăruri care nu există, credințe care în scurt timp se dovedesc false… O învălmășeală de gânduri, amintiri, sentimente, pasiuni, concepte dezordonate i-a năpădit mintea, într-o așa măsură, încât s-a simțit buimăcit. Nu a găsit niciun răspuns convingător și, în cele din urmă, s-a resemnat, renunțând la subiect, ca să nu riște să fie copleșit de argumentele mamei.

Au ieșit și s-au dus să ia prânzul într-un mic restaurant, apoi au făcut câțiva pași în centru, însă între ei se interpunea ceva care, într-un anumit sens, îi îndepărta, corupea acea comuniune, acea complicitate care îi unise dintotdeauna pe mamă și pe fiu; ceva nu mai mergea cum trebuia. Amos simțea în inima sa, un fel de neîncredere inexplicabilă față de familia sa și, de câteva ore bune, și o ură surdă față de toți colegii din institut în fața cărora își deschisese inima exaltat de forța ideilor și experiențelor lor. Prin urmare, se simțea singur, singur și ezitant, așa cum nu i se întâmplase până atunci.

Oh, adolescență amară, oh, ani ai tinereții în care fericirea neștiutoare, seninătatea inconștientă pot naște inexplicabil suferință, singurătate, tristețe…