De acest început de decembrie, o poezie de Benone Burtescu
Cântec pentru țara mea
Mai frumoasă
Decât ar fi destul pentru o țară să fie frumoasă,
Țara mea
Căutată de prinții lumii ca o mireasă,…
Câteodată pare un copil care-și scaldă primii pași în lumină
Împiedicându-se de florile și fluturii de prin grădină;
Alteori pare o mamă
Ce mai vrea pentru casă încă ceva
Și neavând
Și-adună lacrimi briliante în nodul de la basma.
Ca peste tot, desigur, credincioși, necredincioși, mistici
Și totuși cu un farmec ce n-are loc în statistici.
Dacă vrei s-o cântărești sau s-o numeri,
Îți fură privirea
Seara albastră ce-i cade pe umeri;
Dacă vrei s-o asemeni cu alta sau s-o treci în rânduri,
Râurile îți ies cu cântece-n cale,
Munții te cheamă să stai cu ei pe gânduri;
Fără o istorie urâtă peste hotare,
Dar primind pe oricine cu pâine și sare;
Ar fi o-ndrăzneală s-o trec în comun reproșându-i scăderi,
Glorificându-i performanțe, făcându-i analize;
N-o pot lăuda pentru șanse, n-o pot certa pentru crize;
Ca o doină oprită-n mesteceni în liniștea unei după-amieze,
Îngenunchi lângă ea și rog pe Dumnezeu s-o binecuvânteze.
Casa Lidiei 