Jurnal scoțian

Într-o după-masă, la întoarcerea de la lucru, copiii mă așteptau cu un zâmbet larg pe față în pragul ușii, imediat ce au auzit poarta. Avem o surpriză pentru tine, mămicuța! aplaudă cel mic. Care era cadoul? O carte și un buchet mare de flori, așa, fără nici o ocazie… 🙂

De preotul Ioan Florin Florescu am dat prima dată pe blogul dumnealui când eram însărcinată cu fiul cel mare. Tare mult mi-a plăcut și a fost poate pentru prima dată când am citit ceva online din scoarță în scoarță. Singura părere de rău, cumva, era că dumnealui nu scria mai des. Citind acum cartea am dat peste un pasaj care descria așa de bine imaginea pe care mi-o formasem eu despre el:

Abiskar, nepalezul a spus un lucru care trebuie să recunosc că m-a emoționat un pic. Nu mai știu ce vorbeam. Ce facem de Crăciun, de Anul Nou. Și fără vreo legătură cu discuția nostră îmi spune dintr-o dată: Cred că ești un om bun. Am făcut ochii mari. Da, da, a întărit din cap, ești un om tare bun. Pe drum spre casă m-am gândit că de multă vreme nu mi-am mai spus nimeni că sunt un om bun. Și m-am mai gândit: cât de puțin îi trebuie cuiva să-ți spună că ești un om bun.

Tot o discuție cu Abiskar a determinat scrierea unei alte povești frumoase:

Apoi ieșirea împreună cu niște prieteni la un han din Aberdeen care avea pe pereți ilustrații cu marea foamete a cartofului din secolul al XIX-lea, care a nimicit un sfert din populația Irlandei:

Unul din desene mi-a atras atenția în mod special. Înfățișa o familie de emigranți irlandezi, împărțind pe vapor o bucată de pâine: femeia stă în picioare și frânge pâinea, în timp ce bărbatul și copiii așteaptă în jurul ei cu mâinile întinse, să-și primească  porțiile.

Câteva din filele jurnalului evocă amintiri din vremea când era elev:

Pentru niște lungani veșnic înfometați, dragostea însemna înainte de toate, o fată care să te pună la masă. Isprăvile noastre erotice aveau înainte de toate gustul pâinii proaspăt scoase din cuptor. Așa era pe-atunci, primele noastre iubiri ne puneau la masă și ne săturau foamea.

Când am citit pasajul acesta mi-am amintit cât de impresionată am fost când am văzut pe Pinterest idei de cadou la borcan: mi se părea chiar ceva wow!, cum de nu m-am gândit la asta?! Se dovedește însă că în viață e așa cum spunea Eclesiastul: „Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.”

Când îi făceam pachetul (mamei dumnealui), mi-am amintit de anii când eram elev la internatul forestier și ea îmi trimitea pachete cu mâncare, din ce avea prin casă: carne la borcan, zacuscă, murături. Odată mi-a trimis o pungă de făină cu câteva ouă îngropate în ea, să nu se spargă, zahăr, o sticlă de ulei și o rețetă scrisă de mână, cum să-mi fac singur clătite.

Pe lângă paragrafele amintite mai sus, meditațiile pe marginea pasajelor din Scriptură sunt uluitoare:

Chiar, v-ați gândit vreodată că iubirea este înaintea credinței? De aceea Scriptura ne cere mai întâi să iubim, nu să credem: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, aceasta este cea mai mare poruncă. Iar pe malul Mării Galileii, după Înviere, Domnul îl întreabă pe Petru de trei ori: Mă iubești tu pe mine? Iar nu: Crezi tu în mine? Pe Dumnezeu trebuie mai întâi să-L iubești, ca apoi să crezi în El. Credința nu se poate naște decât din iubire.

Stau și mă întreb care dintre istorisiri mi-a plăcut cel mai tare. Nu știu și mi-e greu să aleg, dar îmi aduc aminte că pasajul de mai jos l-am citit și soțului meu – care a făcut să am cartea asta:

Nu în ultimul rând, un gând înțelept:

Unele ziceri (atribuite apostolului Toma) sunt foarte frumoase și merită amintite: Iisus a spus: Fiți trecători! Dacă aș mai avea 18 ani, mi-aș face un tricou cu inscripția asta.

 

Unde se duc șosetele când se duc? :)

Iată o întrebare pe care nu mai trebuie să mi-o pun ori de câte ori deschid sertarul căutând șosete. Am găsit cea mai simplă soluție pentru noi: hainele de a doua zi le pregătesc de seara pentru noi și copii, șosetele le pun împerecheate pentru fiecare, seara împerecheate le pun în coșul cu rufe murdare și, da, tot împerecheate le pun la uscat.

ciorapi

Când ieftin înseamnă scump

Că zilele trec repede se vede și pe haine, la mărimea lor mă refer 🙂 e nevoie să intru iar în procesul de sortare, pus deoparte, văzut ce lipsește din garderoba copiilor. Și pentru a nu știu câta oară îmi dau seama că cele câteva cumpărături impulsive pe care le-am făcut pentru ei (le număr pe degete) au fost neinspirate. În primăvara ce a trecut, parcă, s-a deschis un magazin nou cu îmbrăcăminte și încălțăminte în Arad, care e veșnic plin de cumpărători, în special părinți. Pentru că un pantalon în plus de trening nu strică niciodată în cazul năzdrăvanilor noștri, am zis să iau unul pentru fiul cel mare. După prima spălare, parcă s-au lărgit. După mai bine de o săptămână, fugind prin curte s-a împiedicat, așa că s-a ales cu o gaură cât pumnul în zona genunchiului. Mi-am promis atunci să revin la vechile obiceiuri: mai bine trei perechi, dar bune, decât mai multe perechi ieftine, dar pe care să fie nevoie să le înlocuiesc tot des.

În ce privește încălțămintea e de aplicat același principiu: mai bine dăm un ban în plus pe calitate, decât ceva luat în grabă, că și așa e doar pentru un sezon. Avem de exemplu o pereche de ghete noi care au fost purtate acum trei ierni de băiatul cel mare, iarna trecută de cel mic și sunt într-o stare atât de bună încât ar mai putea fi purtate un sezon. De magazinul respectiv am aflat de la medicul ortoped la care am mers pentru controlul la șold. El ne spunea că a auzit numai de bine de la alți părinți. Am mers atunci pe mâna lui și nu am fost deloc dezamăgiți.

Încă un lucru aș dori însă să mai subliniez. O metodă de economisire ar putea fi achiziționarea hainelor ori a articolelor de încălțăminte pentru copii la mâna a doua. Cred că cel mai mult am dat pe o jachetă Next purtată doar de trei ori 50 lei. A fost purtată doi ani de băiatul nostru și e încă  în stare foarte bună așa că va fi purtată de cel mic la iarnă. De cele mai multe ori însă hainele de copii variază ca preț între 5 și 10 lei, în Obor poate și mai ieftin. La fel am putea economisi făcând achiziții extrasezon.

Zi frumoasă la toată lumea!

5 rețete ardelenești de îmbunat toamna

Dintr-o mână de păstăi galbene, 3 cartofi, două cepe și câteva felii de cârnați am făcut o mâncare tare bună pentru o zi noroasă de toamnă cum a fost azi. Un fel de 2 în 1 cum scria în rețetarul Savorilor urbane.

Alte rețete ardelenești care prind tare bine la noi acasă și pe care le gătesc des sunt:

  • ciorbă de porc – rețeta Ioanei
  • ciorbă de varză / lușcoș – rețeta Teodorei
  • ciorbă de fasole verde – rețeta Laurei
  • ciorbă de fasole boabe cu ciolan afumat – rețeta Oanei

mancare

Parfum în dulap

Îmi aduc atât de bine aminte o zi de vară, cu raze de soare pătrunzând printre frunzele dese ale viei ce acoperea curtea părintească, când mama mi-a dat o sarcină mai deosebită decât în toate celelalte zile. Urma să spăl o grămadă mică de hăinuțe de nou născut. Era mai puțin de o lună până avea să nască primul meu frate mai mic, primul între multe fete. Cu mare drag am îndeplinit ceea ce mama mi-a dat de făcut. Odată uscate, le-am împachetat și așezat pe un mic raft. Între haine, mama mi-a dat să pun două săpunuri Johnson’s baby.

Într-una din zilele trecute, am dat peste o cutie în care am tot adunat săpunuri, mare parte dintre ele primite de la farmacie, gratuit, după ce am scos diverse rețete. Atunci m-am gândit că aș putea să le așez între hainele noastre, pentru un plus de prospețime, cum zice reclama 🙂

sapun-1

Așadar: se ia un pumn de săpun proaspăt răzuit, se pune într-o șosetă mică lipsită de pereche ori un săculeț făcut poate dintr-o haină uzată ori într-un plic de hârtie chiar și se așează între hainele frumos împăturate 🙂

sapun-2

Zi de toamnă senină la toată lumea!

Dintre drepturile copiilor mei

✫ să se cuibărească la mine în brațe, cu păturița lor preferată, dimineața

✫ să îmbrățișeze pe tata la plecare și la venire, desculți, în pragul ușii

✫ să rupă flori ca să mi le dăruiască

✫ să pună o mie și una de întrebări pe zi

✫ să povestească pe îndelete cum a fost la grădiniță

✫ să se bucure de o ciorbă gustoasă, aburind într-un bol verde sau albastru

✫ se se minuneze în fața unei tăvi cu plăcintă

✫ să cânte cu volumul la maxim versuri doar de ei știute

✫ să înșiruie mașinuțele de-a lungul și de-a latul covorului

✫ să construiască turnuri din cuburi până la tavan

✫ să asculte povești seara la culcare

✫ să doarmă liniștiți, în căsuța lor frumoasă cu grădină

Ziua Copilului

Ziua Copilului este ziua tuturor copiilor.

1 iunie ne-a prins anul acesta în casă. Băieții noștri s-au întâlnit cu varicela – cel mare a scăpat de câteva zile iar cel mic, la 2 ani, e în focul erupției. Când într-una din nopți m-am trezit la el pentru că ardea de febră, gândul m-a dus la orfani, la copiii din centrele de plasament lipsiți de mângâierea unei mame sau brațele unui tată care să le aline durerea ori nesomnul în miez de noapte… Mă întrebam ce am putea face pentru acești micuți. Să ne îngrijim de nevoile lor, poate, și Dumnezeu care este Tatăl și Apărătorul lor ne va fi binevoitor.

Ziua Copilului este și ziua lor!

Eram doar un copil când l-am auzit prima dată pe unchiul meu recitând „Despărțirea”, de Costache Ioanid – povestea a doi frați orfani care urmau să fie înfiați de două familii diferite. „Loviți cât vreți, dar nu ne despărțiți!” strigau ei. Și atunci, ca și acum, de câte ori îmi aduc aminte de versurile acestea sfâșietor de triste, am lacrimi în ochi. Și mi se întâmplă des să îmi amintesc de ele de Ziua Copilului.

Dimineață am citit un text de pe blogul unui om deosebit, unul dintre puținii care poartă grija altora. M-am regăsit în povestea dumnealui. Pentru că îmi amintesc ca acum cireșele de la nenea Iacob când ziceam și noi ce ziceau și ei: „noi ziceam că nu-i dreptate pe lumea asta, adică ce, unii să aibă cireș de mai, iar alții nu, unii să aibă căpșuni, iar alții nici urmă, cu atât mai mult cu cât nedrept ni se părea că ăi de aveau aceste bunătăți erau în vârstă și nu le păsa de comoara din grădină, iar noi, copii năstrușnici și lihniți după vitamine, răbdam cu ochii printre uluci.” Ziua Copilului e și ziua mea! 😀

cirese

Zile de iunie cu bucurie!