Dintre drepturile copiilor mei

✫ să se cuibărească la mine în brațe, cu păturița lor preferată, dimineața

✫ să îmbrățișeze pe tata la plecare și la venire, desculți, în pragul ușii

✫ să rupă flori ca să mi le dăruiască

✫ să pună o mie și una de întrebări pe zi

✫ să povestească pe îndelete cum a fost la grădiniță

✫ să se bucure de o ciorbă gustoasă, aburind într-un bol verde sau albastru

✫ se se minuneze în fața unei tăvi cu plăcintă

✫ să cânte cu volumul la maxim versuri doar de ei știute

✫ să înșiruie mașinuțele de-a lungul și de-a latul covorului

✫ să construiască turnuri din cuburi până la tavan

✫ să asculte povești seara la culcare

✫ să doarmă liniștiți, în căsuța lor frumoasă cu grădină

Ziua Copilului

Ziua Copilului este ziua tuturor copiilor.

1 iunie ne-a prins anul acesta în casă. Băieții noștri s-au întâlnit cu varicela – cel mare a scăpat de câteva zile iar cel mic, la 2 ani, e în focul erupției. Când într-una din nopți m-am trezit la el pentru că ardea de febră, gândul m-a dus la orfani, la copiii din centrele de plasament lipsiți de mângâierea unei mame sau brațele unui tată care să le aline durerea ori nesomnul în miez de noapte… Mă întrebam ce am putea face pentru acești micuți. Să ne îngrijim de nevoile lor, poate, și Dumnezeu care este Tatăl și Apărătorul lor ne va fi binevoitor.

Ziua Copilului este și ziua lor!

Eram doar un copil când l-am auzit prima dată pe unchiul meu recitând „Despărțirea”, de Costache Ioanid – povestea a doi frați orfani care urmau să fie înfiați de două familii diferite. „Loviți cât vreți, dar nu ne despărțiți!” strigau ei. Și atunci, ca și acum, de câte ori îmi aduc aminte de versurile acestea sfâșietor de triste, am lacrimi în ochi. Și mi se întâmplă des să îmi amintesc de ele de Ziua Copilului.

Dimineață am citit un text de pe blogul unui om deosebit, unul dintre puținii care poartă grija altora. M-am regăsit în povestea dumnealui. Pentru că îmi amintesc ca acum cireșele de la nenea Iacob când ziceam și noi ce ziceau și ei: „noi ziceam că nu-i dreptate pe lumea asta, adică ce, unii să aibă cireș de mai, iar alții nu, unii să aibă căpșuni, iar alții nici urmă, cu atât mai mult cu cât nedrept ni se părea că ăi de aveau aceste bunătăți erau în vârstă și nu le păsa de comoara din grădină, iar noi, copii năstrușnici și lihniți după vitamine, răbdam cu ochii printre uluci.” Ziua Copilului e și ziua mea!😀

cirese

Zile de iunie cu bucurie!

Mama și copilul

Imediat după momentul în care am aflat că vom fi părinți, soțul meu mi-a dăruit „Mama și copilul” semnată de Emil și Herta Căpraru. Am citit-o înainte de a naște, dar mai ales am răsfoit-o în anii care au urmat. Dacă unele mămici îmi mărturiseau că de îndată ce li se pare ceva în neregulă cu copilul, caută pe net, pe vreun forum pentru mămici, trebuie să recunosc că acest „manual” este primul la care apelez eu. Chiar zilele trecute, când înainte de culcare am observat pe corpul băiețelului nostru mai mare bubițe, am răsfoit la paginile cu simptomele varicelei. Într-adevăr a doua zi doamna doctor ne-a confirmat diagnosticul.

Dintre multele cărți despre dezvoltarea, îngrijirea, alimentația și educația copilului aceasta este prima care am recomanda-o în calitate de părinți. Am dăruit nu mai puțin de opt exemplare unor tineri părinți care mai apoi ne relatau, recunoscători, „povestea” lor cu „Mama și copilul”.

mama si copilul

Ordine în universul de acasă

20160507_130957 (1)

 

„Comoara de preț a unui om este munca”, spune versetul 27 din Proverbe 12, iar curățenia este o muncă, o muncă care pentru unii este o plăcere, iar pentru alții o adevărată corvoadă. Cred că mai este și o categorie cumva de mijloc – oameni care se simt bine în casa curată, însă cărora le este greu să presteze ei înșiși această muncă. Zilele trecute vorbeam cu o mămică care îmi spunea că decât să gătească, preferă să „întoarcă casa cu susul în jos”. Îmi place mult dedicația uneia dintre cărțile pe care vreau să le amintesc:

Am scris această carte pentru toți oamenii care prețuiesc viața care ne-a fost dată în dar de Dumnezeu, pentru a ne bucura deplin de ea, a trăi frumos, a fi sănătoși și fericiți, și a face și pe alții fericiți prin îndeplinirea datoriilor mici ale fiecărei zile.

Putem spune, așadar, că a face curățenie este una dintre „datoriile mici ale fiecărei zile”, cum scria Elena Pridie în a ei carte „Rețete pentru sănătatea noastră”. Dacă inițial am crezut că este o carte cu rețete vegetariene, ultimele capitole au fost chiar o surpriză pentru mine. De ce? Rar întâlnești sfaturi practice pentru gospodărie și administrarea resurselor personale și familiale într-un rețetar. Cartea aceasta pot spune că mi-a fost un îndrumar în primul an de căsnicie. Păstrez chiar o amintire frumoasă, când într-una din zile am mers într-un magazin universal din centru Aradului cu lista de vase și ustensile necesare în bucătărie enumerate de doamna Pridie. Vânzătoarele au zâmbit îngăduitor în timp ce enumeram unul după altul lucrurile de care aveam nevoie, realizând că sunt proaspăt căsătorită.

„Mai mult cu mai puțin” e o carte pledoarie pentru viața simplă. Identifică esențialul și elimină restul sau cu alte cuvinte: „Concentrați-vă pe esențial și debarasați-vă de tot ceea ce este în plus. Veți fi mai fericiți, mai puțin stresați și, surprinzător poate, mai productivi.” Leo Babauta ne dă îndrumări pas cu pas, concrete, nu doar la nivel de principiu. Cred că nu sunt singura persoană de aici care crede că zilele parcă „au intrat în sac”, cum spune un proverb. Și totuși, acest om demonstrează că se pot face o grămadă de lucruri, în condițiile în care ziua lui are același număr de ore cu zilele noastre. Cum spunea autorul – „totul se reduce la a-ți impune niște limite și la a te concentra asupra esențialului.”

Cât despre ultima carte, pe care mi-am dorit-o și pe care am început să o lecturez cu mult entuziasm, nu pot spune că am rezonat întotdeauna cu tot ce s-a scris în ea. Cred că la partea de „faci totul dintr-o dată și repede. După aceea, pentru tot restul vieții, nu va mai fii nevoie decât să alegi ce să păstrezi și ce să arunci” m-am pierdut. Și totuși această metodă a funcționat pentru milioane de clienți ai autoarei nu doar din Japonia, dovadă că este funcțională abordarea. Când în decembrie anul trecut am dat peste un articol care punea față în față două moduri de abordare a subiectului ordinii de acasă, parcă s-a făcut lumină. Desigur că nu suntem toți creați la fel, așa că poate de dorit este să avem o casă curată, ordine în universul de lângă noi, dat și ordine în universul interior.

Și dacă tot e primăvară, spor la primenirea casei!

 

Zile senine!

 

zeama cea de toate zilele

Pentru noi zemoasele sunt un fel de „comfort food”, ne duc cu gândul acasă, ne strâng în jurul mesei și ne aduc bucurie povestind în fața unei farfurii. Am strâns la un loc cele mai iubite supe ori ciorbe la noi de acasă:

  1. supă de pui – „mami, e gata supica?” – astea sunt primele cuvinte ale băieților mei după ce se trezesc la amiază. Laura Laurențiu îmi e tare aproape de suflet cu rețetele ei ca la mama acasă;
  2. supă de curcan – cred că e una dintre cele mai ieftine variante de supe din rețetarul familiei noastre;
  3. supă de roșii – era prima alegere în zilele studenției, gătită cu bulion de la mama. Ar mai fi o variantă de supă cremă, cea a Iuliei.
  4. supă de conopidă – noi gătim o variantă mai simplă, dar pentru ceva mai elaborat și de departe cu un gust mai deosebit, recomand rețeta Ioanei;
  5. supă de chimen – o rețetă cu gust de copilărie🙂 ; pentru varianta cu ou recomand rețeta Dianei;
  6. supă de gulii – eu prefer să dau gulia pe răzătoare, așa le place mai mult copiilor;
  7. supă cremă de dovleac – o supă care aduce toamna;
  8. supă foarte ieftină – rețeta unuia dintre cei mai iubiți bucătari;
  9. supă de mazăre cu găluște – cu mazăre proaspătă sau congelată, la fel de gustoasă;
  10. supă clară de vită – o rețetă de dat mai departe;
  11. supă rece gazpacho – varianta propusă de Jamila;
  12. ciorbă ardelenească de varză – cum altfel decât gătită de o ardeleancă🙂
  13. ciorbă de salată – de data aceasta după rețeta unui arădean de-al nostru;
  14. ciorbă de fasole uscată – eu am gătit-o prima dată după îndrumările Teodorei, cu mențiunea că noi o preferăm cu afumătură;
  15. ciorbă falsă de burtă – o descoperire uluitoare pentru noi, mulțumiri și pe această cale Laurei🙂
  16. ciorbă de burtă – pentru variantă lungă ca să zic așa sunt de un real folos explicațiile Laurei, eu însă în general am luat burtă prefiartă;
  17. ciorbă de fasole verde – o bunătate de ciorbă pentru tot anul, mai ales dacă avem grijă din timp să punem la borcan fasole verde;
  18. ciorbă de cartofi – tot ardelenească, că ăsta e gustul nostru de acasă🙂
  19. corn chowder – o descoperire recentă pentru noi, de o savoare deosebită;
  20. gulaș – un fel de tocană mai degrabă, dar noi tot la zemoase o încadrăm;
  21. ciorbă de pui a la grec – o ciorbă de zile mari;
  22. ciorbă de pui cu legume – în puțin mai mult de jumătate de oră avem o bunătate de zeamă în farfurie;
  23. ciorbă de perișoare – ușor acrișoară, cu multă verdeață și servită cu puțină smântână. Cine mai dorește, cine mai poftește?🙂
  24. ciorbă de dovlecei – nu doar ieftină, ci și tare bună această ciorbă;
  25. minestrone – o simfonie de gusturi ca s-o citez pe Laura;
  26. ciorbă de miel – dacă în copilărie nu prea mă tenta să o gust, astăzi pot spune că e una dintre preferatele mele;
  27. ciorbă rădăuțeană și o poveste în fața unei străchini;
  28. ciorbă de măcriș – o ciorbă care aduce primăvara;
  29. ciorbă de văcuță – poate una dintre cele mai iubite ciorbe la noi la români;
  30. ciorbă de porc ardelenească – acrișoară, cu tarhon și smântână;
  31. ramen – „un simbol și o poveste, un zâmbet uman, ușor trist, încurajator în același timp, o trăsătură de penel în istoria omului, menită să ne amintească faptul că suntem, dintr-un punct de vedere fundamental, la fel. Ne oprim toți din munca noastră, atât cât ne e pe potriva vârstei și sănătății, în intimitatea care se naște între noi și un bol de supă hrănitoare și miraculos tămăduitoare.”

S-aveți poftă!

Wishlist la început de 2016

După o lună de la ultima postare, din nou despre cărți și planuri de citit. De data asta, la început de an – 2016.

Anul trecut, pe vremea asta, începusem să le citim copiilor textul zilei din Biblia în fiecare zi pentru copii povestită de Rhona Davies și ilustrată de Marcin Piwowarski (Noua Speranță, 2008). Am citit ce am citit, dar cu timpul ne-am lăsat păgubași… Anul ăsta vrem să o luăm de la capăt! Și îmi pun speranța mai mult în soțul meu decât în mine dacă și-așa și-a pus canon: să nu mai citească nici o carte până nu termină de citit Biblia.😀

biblia in fiecare zi pentru copii

Apoi, de anul ăsta, pe listă e și Watership Down a lui Richard Adams. Cartea a apărut la începutul anilor ’70 și e din 2012 în limba română (trad. Dana Ligia Ilin, ed. Humanitas), dar ceea ce m-a determinat să o citesc a fost entuziasmul Elenei de la Gribook – pe care o urmăresc tacit dar tenace de mai multă vreme.

Richard Adams Watership Down

Mai pun pe listă două titluri minunate apărute de curând – povești despre și cu Nașterea Domnului:

copilaria lui isus

și

legene despre isus

Doamne,-ajută! și Mulți ani buni!🙂